Una dintre cele mai cunoscute abrevieri din jargonul comunicării rapide şi informale din internet e lol. Apărut în interiorul limbii engleze, relativ noul cuvânt nu e o creaţie deliberată şi explicită, "de origine controlată": de aceea i se pot găsi mai multe explicaţii etimologice. E, desigur, o abreviere de tip codificat, alcătuită din iniţialele unei sintagme care, după cei mai mulţi, ar fi laughing out loud sau laugh out loud (Wikipedia), după alţii lot of laughts. În toate explicaţiile serioase, sensul general apare ca asemănător, iar funcţionarea discursivă atribuită cuvântului este identică: abrevierea se foloseşte pentru a marca în enunţ râsul - ca indicaţie de regie şi ca inserţie a unui element emoţional. Ca şi emoticoanele, semnele grafice care imită mimica şi gesturile emoţiilor, cuvântul lol se foloseşte pentru a însoţi sau a substitui o replică, de obicei completând un mesaj scurt şi ambiguu, căruia îi adaugă elemente fatice şi afective. Cuvântul care evocă râsul este echivalentul funcţional al transcrierilor tradiţionale, convenţionalizate, ale hohotelor: ha-ha-ha, he-he-he, hă-hă.., hi-hi..., ho-ho... etc. Acestea pot fi interpretate ca onomatopee (pentru că imită un tip de sunet), dar şi ca interjecţii propriu-zise, expresive (pentru că, indicând o reacţie, exprimă şi o stare psihologică). De altfel, secvenţa ha-ha poate imita imperfect râsul, dar corespunde şi unei citiri exacte, ironice. Nefiind imitativ, cuvântul lol (scris în mai multe feluri: LOL, LoL etc.) tinde cu atât mai mult să devină o interjecţie - semnal al stării de amuzament. E mai economic decât onomatopeele hohotitoare, dar poate fi şi repetat: "LoL, LoL, LoL şi iar LoL" (forum.cabalonline.com).

Cuvântul nu e transparent, de aceea provoacă discuţii între utilizatorii internetului, care cer şi oferă explicaţii semantice. Astfel, pe un forum, lol este definit printr-o ser