Scriitoarea de origine română a primit aseară premiul Nobel pentru Literatură, înmânat de Regele Carl XVI Gustaf al Suediei, în cadrul unei gale organizate la Stockholm. Sursa: Reuters

Herta Müller a intrat în istoria mare a literaturii o dată cu primirea Nobelului. Calea care a dus-o până aici este pietruită cu numeroase negaţii şi cu o continuitate obsesivă, înţeleasă ca o tărie a sufletului de prieteni şi înfierată drept rătăcire a minţii de critici.

Să nu vrei să devii o instituţie, deşi exact în asta te transformă câştigarea premiului Nobel, să nu vrei să fii revendicată de nici o ţară, de nici de o limbă, nici de o mişcare politică sau literară, să nu vrei să îţi pierzi „normalitatea”, iar pe aceasta să o descrii într-un mod atât de banal încât ea nu poate fi decât cea a unui om ieşit din realitatea celor pe care i-am descrie în general drept banali.

Cam aşa ar suna o descriere parţială a Hertei Müller, prima scriitoare născută în România, chiar dacă nu şi româncă totodată, căreia îi revine cel mai important premiu literar din lume. Şi de data aceasta, în Stockholm, Herta Müller s-a „mişcat” între acel „nu” care o caracterizează şi acel „da” al continuităţii inevitabile.

Ingredientele „textului de Nobel” citit de Müller sunt lesne de recunoscut celor care îi cunosc cărţile, dar exact această repetare neobosită, obsesivă, a tematicii, a structurii, a efectelor poetice este marea tărie a operei ei. Exact acesta este omul Müller, devenit scriitor, devenit text, devenit, până la urmă, literatură universală prin răsplătirea sa cu premiul Nobel pentru literatură în 2009.

Ceremonia decernării premiilor Nobel a avut loc la Stockholm Concert Hall, începând cu ora 19.00 (ora României), în prezenţa Regelui Carl XVI Gustaf al Suediei, care a înmânat personal medaliile şi cecurile laureaţilor . Gala, organiza