Astăzi toată lumea trimite la ocazii aniversare SMS-uri sau e-mailuri cu felicitări gata redactate. Mesajul "drăgut/nice"colorat si anteconceput pentru cei lacunari de inspiratie epistolară ajunge instantaneu la destinatar, care-l deschide si-l citeste intr-o clipă, pentru a-l uita apoi definitiv.

Oare mai există sertare de bufet sau de bibliotecă in care să fie descoperite, după ani de zile, cu ocazia unei mutări sau curătenii generale de Paste, cărti postale primite de la cunostinte uitate, rude indepărtate si demult decedate, prieteni de tinerete aflati "in statiune" la mare, la munte sau la băi? Greu de crezut. Este insă aproape imposibil să mai intâlnesti albume groase, legate temeinic in pânză, cuprinzând colectii intregi de souveniruri/ cărti postale/ ilustrate, primite sau cumpărate de-a lungul anilor de prin diverse locuri, fiecare cu povestea sa.

Cartofilii apreciază foarte mult litografiile dar si cartile postale ilustrate din prima decadă a secolului XX ce reprezintă o sumedenie de caricaturi inocente, drăgălăsenii desuete sau gratioase inutilităti pe care si le trimiteau bunicii si străbunicii după ce caligrafiau câteva cuvinte la fel de conventionale ca si cele circulate astazi pe net; doar că acestea erau scrise de mână, ceea ce le asigura din start unicitatea si căldura comunicării umane.

In statiunile de pe litoralul nostru incă se mai găsesc tot felul de "vederi" cu hotelurile si plajele ceausiste reciclate postdecembrist, printre care se mai strecoară, cu greu, si câteva glumite cartofile ilustrate cu o grafică ironic-caricaturală sau cu un colaj de foografii, dar care sunt mult mai putin căutate si expediate decât străbunicele lor.

In esentă, ilustratia si mesajul/urarea de acum un secol nu erau prea mult diferite de cele actuale, aceasta fie si datorită rezistentei in timp a moravurilor si gusturilor tipice "r