Eduard Mihai Andeeianu, C.R.B.L. după cum îl ştiu toţi fanii şi prietenii, a devenit cunoscut publicului cu formaţia Simplu. Născut în Piteşti, C.R.B.L încă a rămas legat de oraşul copilăriei sale, unde s-a şi căsătorit anul trecut.

Care este este prima amintire care îţi vine minte când te gândeşti la Piteşti?

C.R.B.L.: Locul în care locuiesc ai mei, pe Bulevardul Petrochimiştilor, cum vii dinspre Bucureşti. Stăteam la fereastra apartamentului şi mă uitam la maşini. Mai târziu aveam un tabiet cu tata: ne uitam pe geam, ne alegeam câte o maşina, mâncam seminţe şi beam bere. Chiar şi acum când merg acasă am aceleaşi obiceiuri.

Ce îţi aminteşti din copilăria petrecută la Piteşti?

Eu fac parte din acea generaţie de sacrificiu. Am prins vremurile comuniste când stăteam la coadă pentru ouă şi carne, dar şi când copiii se jucau foarte mult şi nu stăteau numai la televizor.

Care e liceul adolescenţei tale?

C.R.B.L. Grupul Şcolar Industrial Construcţii Căi Ferate, după care am făcut postliceala şi, în cele din urmă, Facultatea de Sport. Am absolvit şi Şcoala Populară de Arte, dar, sincer, am făcut 20 de ani şcoală mai mult ca să scap de armată.

Pe unde îţi pierdeai vremea liceean fiind?

C.R.B.L.: În scara blocului unde stăteam cu băieţii. Un alt loc drag mie este pădurea din Trivale.

Ce nu-ţi place acum la oraş?

Acum mi se pare un oraş urât, pentru că este foarte aglomerat. În plus şoferii piteştenii sunt pe alături (n.r. râde).

Cum ai început să dansezi?

În 1994, m-am înscris în trupa Trivale din oraş. Dar povestea întreagă nu este aşa. Eu şi sora mea mergeam la UNICEF, unde ea cânta la chitară, iar eu la mandolină. Pe holul Palatului Copiilor, dansau cei de la trupă. Desigur, eu mă uitam pe ascuns şi le învăţam mişcările. Când m-am dus la ei, deja ştiam câtev