Cel putin doua dintre pps-urile primite in ultimii ani pe mail nu pot sa le deschid, dar m-as simti vinovat sa le sterg. Primul este un manifest fotografic impotriva corridei, care aduna in tribunele din mai multe tari sute de mii de spectatori anual. Imaginile sunt atroce. Nu e vorba doar ca taurii sunt ucisi, fara nicio sansa - afara de aceea de a-i rani grav, din când in când, pe unii toreadori, va dati seama ce consolare! -, este vorba despre modul bestial in care sunt torturati inainte de a fi omorâti.
Al doilea document reproduce macelarirea balenelor undeva in Danemarca. Intr-un golfulet cu apa putin adânca, zeci de barbati inoata pâna la brâu intr-o mare de sânge, lovind in dreapta si-n stânga, cu topoarele, animalele inca vii, atrase cumva acolo.
Numeroase stiri vin sa se adauge acestor imagini: nu de mult, guvernatorul general al Canadei, Michaelle Jean, a mâncat o bucata din inima cruda a unei foci, dupa ce a ajutat la transarea animalului ucis, intr-un gest prin care si-a exprimat sustinerea pentru continuarea vânatorii acestei specii.
Stiam deja, inca din copilarie (cu câta oroare!) ca la baza delicatesei numite "pui de balta" sta un proces de-o stupefianta salbaticie: broasca e prinsa, i se taie picioarele din spate, dupa care e aruncata la loc in apa sau iarba. Doar nu va asteptati sa le asomeze!
Dintr-un documentar, am aflat de la fiica regretatului Steve Irwin ca se procedeaza similar pentru "supa din aripioare de rechin": se prinde rechinul, i se taie aripioarele si coada si e aruncat la loc in apa. Evident, lipsit de mijloace de deplasare - ca sa nu mai zic nimic de durere - rechinul moare lent, agonizând. Dimensiunea fenomenului? 15 milioane de rechini mutilati pe an.
Recent, o femeie din Somalia, acuzata de adulter, a fost omorâta cu pietre, in mijlocul unei multimi de aproximativ doua sute de oameni. Un judecator (!
