Apariţia noului virus A/H1N1 la sfârşitul lunii aprilie a.c. a trecut neobservată de către marele public, dar a fost în atenţia specialiştilor şi a experţilor OMS şi CDC – Atlanta ce au concluzionat, după aproximativ trei săptămâni de investigaţii, că este vorba de un nou subtip de virus gripal care are potenţial pandemic. Reacţia marelui public, dar şi a mass-media a fost întârziată şi ca urmare a unei mobilizări de pregătire extensivă şi intensivă pentru pandemie la nivel naţional/regional/internaţional, declanşată de mai mulţi ani şi având ca ţintă virusul aviar H5N1, virus care nu s-a transformat, în niciun fel, în „pandemic“, ceea ce a creat populaţiei, între care şi unor specialişti, senzaţia unei speculaţii teoretice cu „iz comercial“. (...) Cum era de aşteptat, teama de noul virus a explodat mai ales după aflarea deceselor din Mexic, la început, şi mai târziu din SUA. Foarte mulţi oameni, şi chiar medici, au început să se întrebe şi să întrebe ce trebuie făcut pentru a evita îmbolnăvirea şi dacă există vaccin ori dacă acesta se poate prepara, şi dacă da, când. În acele momente nu a existat un răspuns ferm, pentru că erau mai multe necunoscute: caracteristicile virusului (multiplicare, gazda optimă, virulenţă şi risc de manipulare), metodologia/tehnologia de preparare a vaccinului, durata procesului de producţie şi de autorizare.

După anunţarea de către OMS a preparării reasortanţilor pentru vaccin, au urmat anunţurile unor producători de angajare în producţia de vaccin pandemic. S-au făcut scenarii privind tipul de vaccin, numărul de doze şi s-au prefigurat priorităţi la vaccinare a unor grupe ţintă, iar unele ţări au avansat acoperiri vaccinale de 100% din populaţia lor. Evoluţia pandemiei şi în special a numărului de cazuri şi de decese a accentuat teama care, în anumite situaţii, s-a transformat în panică, mai ales că specialiştii şi experţii OMS