În anii '70 a fost mediatizat, lăudat şi decorat ca nimeni altul în politica internaţională. Apoi, în ultima parte a deceniului IX, Nicolae Ceauşescu s-a transformat în inamicul numărul 1 pe motiv că nu respecta drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Aceleaşi state şi organizaţii care îi cultivaseră imaginea timp îndelungat l-au acuzat, printre altele, şi de distrugerea satelor româneşti. Sistematizare, cum i se spune oficial în România. L-au "renegat" şi autorităţile belgiene.
La Bruxelles s-a declanşat, în 1988, Operations Villages Roumaines (OVR, Operaţiunea Satele Româneşti), prin care comune occidentale "adoptau" localităţi din mediul rural din ţara "Geniului din Carpaţi". Câţiva intelectuali belgieni, de stânga, s-au delimitat însă de puzderia de intelectuali care au condamnat, pe diverse căi, mai dur sau cu jumătate de gură, regimul Ceauşescu. Michel Mommerency (ziarist la Solidaire, oficiosul Partidului Muncii din Belgia) şi Gerard de Selys (jurnalist la Radioteleviziunea Belgiană Francofonă - RTBF) şi-a amintit pentru Jurnalul Naţional de atmosfera anticomunistă care cuprinsese societatea civilă din ţara lor.
ROMÂNIA, ŢARA SATELOR DISTRUSE ŞI A FOAMETEI
În spaţiul public belgian, România a pătruns puternic mai ales în 1989. Cu o imagine negativă. Distrugerea satelor şi foametea generalizată erau doar câteva dintre ştirile care circulau pe seama regimului de la Bucureşti. "O dată cu lansarea campaniei OVR, atitudinea faţă de România a devenit subiect de dezbatere politică în Belgia, spune Michel Mommerency. OVR a adresat tuturor municipalităţilor invitaţia de a patrona/a se împrieteni cu un sat românesc pentru a-l salva de la distrugere. Numeroşi democraţi şi progresişti din comune, din şcoli, din asociaţii au participat la campanie, în ideea de a fi părtaşi la o acţiune pozitivă în favoarea drepturilor omului. Opinia p
