Odată cu clarificarea rezultatelor alegerilor prezidenţiale (nu cred că cineva se îndoieşte de faptul că contestaţiile PSD vor rămâne un simplu exerciţiu de demagogie), lucrurile par să se limpezească şi pe piaţa presei, unde o mulţime de titluri au fost ţinute artificial în viaţă din interese propagandistice. Nu întâmplător, semnalul l-a dat Sorin Ovidiu Vântu, omul care a demonstrat că în afaceri nu se ataşează de obiecte şi că poate tăia în carne vie când simte că lucrurile nu mai merg. După ce a alimentat generos, ani de zile, o divizie publicistică ce s-a lăţit dincolo de marginile plapumii rentabilităţii financiare, Vântu anunţă ca de la 1 Ianuarie va renunţa la două titluri (Business Standard şi Cotidianul) şi la agenţia de ştiri cu care a încercat să atace cvasi - monopulul lui Sârbu (NewsIn). Toate aceste titluri au înghiţit în ultimii ani sume uriaşe, în preţul lor de scoatere la vânzare nemaigăsindu-se decât un procent modest din ceea ce s-a cheltuit cu râvnă de către „dezvoltatorii” elitişti ai grupului, care au umplut depozitele Casei Scânteii cu cărţi şi conturile grupurilor cu datorii neachitate. Cornel Nistorescu n-a lucrat de când e el pentru un ziar cu un tiraj de 7000 exemplare – nivelul la care au adus „Cotidianul” lui Raţiu intelighenţii din detaşamentul autoproclamat „quality”.

Desigur, nostalgicii presei pot face infarct citind cifrele furnizate de BRAT. În urmă cu 18-19 ani acestea ar fi părut derizorii – se lucra atunci cu tiraje de milioane sau de sute de mii. Adevărul de după Scânteia (un fel de bunic al „Gândului”) se bătea cu România Liberă a lui Băcanu pentru întâietate, blocând rotativele „Casei Scânteii” cu comenzile de tiraj de milioane. „Libertatea” pe care am scos-o la Revoluţie în avampremiera presei libere, punea în pericol bătrâna rotativă a „Informaţiei” cu aproape un milion de exemplare vândute zilnic iar ambulanţi