De la aflarea rezultatelor oficiale de la prezidenţiale, pesediştii din toate colţurile ţării, susţinători sau reprezentaţi ai formaţiunii, parcă sunt setaţi: pedeliştii au fraudat alegerile, au furat voturile. Să se renumere voturile, să se anuleze scrutinul!!! Iar eu m-am săturat să-i aud... non-stop aceeaşi placă.
Cam acestea au fost, în rezumat, ideile celor care-şi dau cu părerea zilnic, pe la anumite posturi de televiziune referitor la modalitatea în care s-a derulat scrutinul. Camioanele de probe pe care pesediştii promiteau că le vor aduce în sprijinul acuzaţiilor pe care le-au emis, au fost de fapt două cutii cu hârtii. Hârtii care, analizate, au dus la o decizie care, pe pesedişti îi încântă: numărarea celor peste 138.000 de voturi au fost declarate nule.
Pesediştii au în schimb o cu totul altă problemă. Pe ei nu-i interesează câte voturi s-au furat, câte pachete drept mită s-au dat sau cum au reuşit pedeliştii să câştige alegerile. Marea lor problemă este legată de faptul că ei nu ştiu cum să suporte înfrângerea. Nu ştiu şi nu vor să ştie cum e să fii pe locul doi, că alţii pot fi mai buni, mai competenţi, mai puternici sau mai norocoşi.
Sau pur şi simplu PSD-iştii nu au avut un sistem de fraudare al alegerilor prea bun. Remarcă pe care însuşi unul dintre liderii PSD, Victor Ponta, a făcut-o în zilele imediate scrutinului electoral. Practic pesediştii s-au dat de gol, fără să vrea, că da, au vrut să fraudeze şi ei scrutinul numai că nu le-a ieşit planul. Probabil acesta este şi unul din motivele pentru care au declarat atât de vehement că ei sunt adevăraţii câştigători ai alegerilor şi nu cel care a deţinut mandatul anterior. Ştiau ei ce ştiau.
Dacă fac atâta vâlvă pe seama fraudării alegerilor, atunci cum au supravegheat reprezentanţii PSD din cele câteva mii de secţii de votare de pe teritoriul ţării numărarea voturilor? Până să d
