A învăţat să cânte la fluier în urmă cu 45 de ani şi a instruit peste o sută de tineri. Meseria lui de bază este cea de învăţător. În 1964 a fost repartizat la Cătina, unde a luat prima dată contact cu fluierul.
Încă din timpul liceului i-a plăcut muzica, dragostea pentru sunete fiindu-i transmisă de către unchiul său, care era instructor de cor. Un an de zile mai târziu a fost repartizat ca învăţător în comuna Cătina unde a întâlnit un elev de clasa a şaptea care cânta la fluier. „Când l-am ascultat pe băiatul acela, mi-a plăcut foarte mult ce am auzit. El a văzut că eu sunt foarte încântat şi ştia că am puţin habar de cântatul la fluier şi mi-a dăruit chiar fluierul lui”, îşi aminteşte Gheorghe Tudorancea.
În Cătina a avut ocazia să cunoască tradiţii vechi româneşti. În plus, acolo era şi o formaţie de fluieraşi adulţi. Dorinţa de a deveni membru al acelui grup l-a făcut să exerseze la fluier zi şi noapte.
Un autodidact perfect
„Eu am învăţat să cânt la fluier singur fără ajutorul nimănui. Când veneam de la şcoală, începeam să cânt. Noaptea nu dormeam pentru că vroiam să mă perfecţionez, iar când aţipeam, fluierul era pe pieptul meu, atât de tare îl iubeam”, mărturiseşte el. În 1966 a reuşit să devină membru al formaţiei, iar în scurt timp a înfiinţat şi o trupă de 40 de copii pe care îi învăţa la şcoală să cânte la fluier.
„Am primit toţi copiii care au vrut să cânte pentru că nu am vrut să îi îndepărtez, mai ales dacă ei aveau această plăcere de a cânta din fluier. Din 1969 până 1974 am mers cu ansamblul în multe oraşe din ţară, iar la Galaţi am obţinut premiul doi pe ţară la un concurs naţional între formaţii şcolare”, ne-a spus Gheorghe Tudorancea.
Cei 13 fluieraşi de excepţie
A întâlnit şi un meşter de fluiere din comună cu ajutorul căruia a reuşit să confecţioneze 40 de fluiere d