Ieri am participat la marşul pentru climă de la COP 15. A fost o demonstraţie cum n-am mai văzut până acum - numărul participanţilor a fost undeva în jur de 30.000 - 40.000, am mers timp de patru ore într-un frig năpraznic, pe care însă am reuşit să-l sfidăm (cel puţin o mare parte din timp).

Ne-am adunat în Piaţa Parlamentului, zeci de mii de oameni din toate colţurile lumii, de la grupul tibetanilor care atrag atenţia asupra topirii gheţarilor din Himalaya, triburi din Africa, sute de tineri indieni şi până la localnicii din Copenhaga care şi-au adus chiar şi copiii pe care îi transportau în biciclete cu „ataş".

N-au lipsit celebrii urşi polari şi pinguinii, dar au existat şi personaje de sezon, gen Moş Crăciun care transmitea mesaje delegaţilor, că Rudolph nu mai suporta ploaia.

Este incredibil cum oameni aparent atât de diferiţi şi-au unit vocile astăzi şi au transmis un mesaj de solidaritate. Mişcările sociale masive sunt generate fie de indivizi excepţionali, fie de forţa mulţimilor solidare. Azi, Copehaga a avut parte de ambele.

Văd că presa reflectă în special partea negativă a acestei demonstraţii, respectiv cele 600 de arestări pe care le-a făcut poliţia daneză, e vorba despre binecunoscuţii Black Bloc, nelipsiţi de la astfel de manifestări, care sparg geamuri, incendiază maşini şi care, evident, dinamitează mesajul. De data asta vocile celorlalte zeci de mii de oameni au fost mult mai puternice şi, cel puţin pentru cei prezenţi, incidentele nici nu au existat.

În timp ce noi eram la demonstraţie, la Bella Center, locul unde se desfăşoară conferinţa, circula mesajul dramatic transmis într-o şedinţă plenară, de zilele trecute, de reprezentantul insulei Tuvalu:

„This is not just an issue of Tuvalu" he said. „Millions of people around the world are affected. Over the last few days I've received calls from all over the