Prietena despre care vă spuneam că se mărită se plictiseşte la serviciu. Dacă mă-ntreabă cineva, eu zic că se preface şi că în deplasare doar o părăseşte cheful, în vreme ce, de fapt şi de drept, în întunecimea dormitorului se cam plictiseşte.

Asta pentru că, deşi rapoartele cu fluxul de intrări-ieşiri angajaţi o tulbură semnificativ, prietena alege să dedice timp preţios studiului vibratoarelor. Documentarea o face, fireşte, pe internet. Acolo e un mediu sigur, în care, de pildă, nu rişti să dai nas în nas cu vecinu' de la trei, chiar când te interesezi cum funcţionează biciuşca din vitrină. Singurul potenţial pericol e ca vreun coleg zglobiu să se apropie primejdios de tine şi să observe inopinat pe ecranul calculatorului tău imagini incendiare care strigă a dezmăţ, cu o gamă variată de culori, forme şi dinamici. Ei bine, astfel de ameninţări pot fi evitate abordând o moacă profund acră, de persoană sictirită, indisponibilă, prost dispusă, neprietenoasă, eventual duşmănoasă, cu accente uşor sălbatice ce pot stârni comportamente violente ca răspuns la stimuli nedoriţi. Nici un coleg zdravăn la minte nu se va încumeta în vecinătatea unor astfel de exemplare. Şi nu teama abuzului fizic, nici a celui verbal (care de obicei stârneşte pufnituri înfundate, persoana emitentă fiind în genere privită ca dezechilibrată în timpul manifestării) îi ţine la distanţă pe musafirii nepoftiţi, ci lehamitea. O cunoaştem cu toţii. Decât să te zbaţi să reglezi vreo chestiune cu cineva necooperant, posibil copleşit de necazuri în familie, lipsit de activitate sexuală sau de satisfacţii emoţionale, cu copilărie nefericită, tată abuziv şi o mamă abuzată... mai bine faci cale-ntoarsă şi nimeni nu e rănit. Prietena mea nu e aşa, însă are o altă calitate care compensează: disimulează desăvârşit. Aşa că activitatea merge strună. Prietena e şi altruistă şi îmi recomandă să învă