Timp de 20 de ani am avut parte de orice numai de democrație nu. În primii ani ne-au rupt minerii cocoașa, așa ca să ne intre bine în cap democrația. Ulterior, securiștii l-au învins pe cel de a-l doilea președinte al României ‘democratice’ și nici nu cred că s-au chinuit prea tare.
A revenit apoi la conducere Iliescu și știm cu toții care este viziunea cucuvelei asupra democrației. Prima rază de speranță a apărut în 2004 însă mitocania președintelui aproape că a stins-o și pe aceasta extrem de rapid.
O să ziceți totuși că acum, spre deosebire de perioada comunistă, au fost legalizate avorturile și putem pleca din țară cînd dorim. Într-un fel, comuniștii cu față umană ne-au dat o dublă șansă de scăpare dacă nu ne place în România lor.
Fie ne ejectează părinții înainte să apucăm să gustăm din plăcerea de a fi român, fie ne luăm un pașaport și ne tirăm singuri, cînd nu mai putem de cît de bine o ducem. La asta și la posibilitatea ca fiecare să facă ce vrea se rezumă experiența democrației în România.
Responsabilități nu avem nici noi, nici statul în care ne-am născut.
Apropo, fac o mică paranteză ca să lămuresc odată pentru totdeauna conceptul de ‘comunism cu față umană’. Potrivit lui Iliescu, ce ne-a servit el pe tavă timp de zece ani este o formă mai bună a comunismului.
Dacă un tîlhar jefuiește pe cineva și poartă o mască, fapta lui capătă o formă agravantă. La fel este și în cazul tîlharilor care au jefuit România purtînd masca umanității. ‘Comunismul cu față umană’ este o formă agravantă a comunismului deoarece la adăpostul măștii, tîlharii acestei țări au căpătat încredere că nu vor fi niciodată recunoscuți, atacul lor asupra noastră fiind astfel mult sporit. De aici și confuzia oamenilor care timp de 15 ani s-au văzut jefuiți și abuzați de niște ‘comuniști cu față umană’ și care nu erau însă altceva decît niște capitaliști