Studenţilor ieşeni li s-a blocat accesul către Piaţa Unirii. Luna decembrie 1989 a fost una agitată pentru Iaşi. Viaţă din ce în ce mai grea, răbdare tot mai puţină pentru a suporta necazurile. Iz de răzmeriţă se simţea până şi în aer. De altfel organele de represiune au fost prevăzătoare şi în complexul studenţesc Codrescu au mers chiar şi au distribuit casete video pentru ca studenţii să urmărească filme şi astfel să nu iasă în stradă să ia parte la manifestaţie, la încercarea de revoltă.
"Dificilă era viaţa şi pentru studenţi: ore multe, până şi sâmbăta, cursuri până în pragul Ajunului Crăciunului, frig în cămine, mâncare proastă. Unii au aflat din fluturaşii azvârliţi prin oraş că se pregătea ceva la 14 decembrie. Alţii nu au ştiut la timp, ci abia după aceea. Dar pentru toţi ziua aceea a fost una în care s-a simţit că se apropie schimbarea. Ca să-i ţină pe studenţii din complexul Tudor Vladimirescu (unul dintre cele mai mari din ţară, departe de Piaţa Unirii, locul unde trebuia să aibă manifestaţia), dar nu numai pe ei, ci şi pe locuitorii din alte cartiere ale oraşului s-a recurs la diferite mijloace: mai întâi, mijloacele de transport în comun, şi aşa puţine şi mereu aglomerate, n-au mai circulat deloc prin zonă timp de şase ore.
Apoi, toate magazinele din campus au fost aprovizionate cu produse alimentare considerate rarităţi la acea vreme: portocale, ciocolată, unt şi pui. În plus, o şedinţă subită la care au participat cadrele universitare i-au ţinut pe studenţi în tensiune, aceştia neştiind la ce oră sau dacă se mai reiau cursurile, în condiţiile în care, în acea vreme, prezenţa la şcoală era foarte strictă. Şi, ca să-i intimideze şi mai mult, în nopţile ce au urmat, în cămine au avut felul tot felul de razii.
PREMISE ALE UNEI REVOLTE EXISTAU
Despre toate aceste evenimente povesteşte
