La cît mi-am dorit să scap de Geoană, acu’ după ce l-am văzut că și-a cerut scuze, de fericire că pot să-i spun adio, mai că-mi vine să îl iert.
Din păcate pentru el și pentru ca rușinea să fie deplină pînă și așa zisele lui scuze nu sunt alt ceva decît minciuni și atacuri voalate.
Zice Geoană mai întîi că suspiciunea fraudării alegerilor va urmării România multă vreme. Eu zic că aberația asta se va uita rapid spre deosebire de penibilul în care a căzut el, penibil de care ne vom aduce aminte pentru totdeauna.
Omul vrea acum o comisie parlamentară investită cu puteri excepționale, care să facă lumină în presupusa fraudare a alegerilor. Adică omul s-a și gîndit deja cum să angajeze banul public în interes personal. Adică noi vrem să facem economii și el vrea să-i plătească pe unii să alerge după potcoave de cai morți…
Bun…Păi dacă-i așa, vreau și eu o comisie parlamentară investită cu mega puteri (că alea excepționale nu prea o să-i fie de folos) care să învestigheze doar cacealmaua din ’89, marea privatizare, averea lui Năstase și abuzurile lui Vanghelie. Se poate?
Nu am nimic cu demersul lui dacă angajează însă o firmă de detectivi particulari, investiți cu metode șantajiste de tip SRS și plătiți cu petro-dolari de Patriciu.
Cu un tupeu cutremurător sau cu inteligența care-l caracterizează se plînge mai departe Geoană de un sistem electoral prea ușor influențat de bani și mită de campanie. Conștient de limitările lui, mă simt nevoit să-i aduc aminte aminte domnului Geoană că propriul lui partid a inventat mita electorală, cei mai sensibili la ea fiind chiar electoratul îmbătrînit și sărac lipit pămîntului al PSD-ului. Țin să-i mai precizez și faptul că și ei tot cu bani au încercat să-i corupă că doar nu le-au dat sticle de cola de 1L umplute cu benzină din rafinăriile lui Patriciu.
Cînd l-am auzit însă că nu regretă campania
