O parte dintre pesedişti, cei care au sărit în apă după pietrele aruncate de Geoană şi de Vanghelie, se uită la PNL ca la ultima lor speranţă. Cu atît mai mult cu cît Crin Antonescu le face în continuare cu ochiul. Antonescu, pe care filialele îl împing să intre la guvernare, ştie că în calitate de susţinător al lui Geoană în turul doi, s-ar putea să aibă în PNL aceeaşi soartă pe care o va avea Geoană în PSD. Aşa că are tot interesul ca Geoană să nu pice, pentru a nu i se reproşa imediat după aceea că a mizat pe o construcţie politică ai cărei protagonişti ies din scenă sau îşi schimbă părerile. Iohannis s-a întors la Sibiu, lui Geoană i se clatină scaunul şi UDMR s-a întors spre PDL, împreună cu celelalte minorităţi şi cu independenţii al căror număr probabil că se va îngroşa pînă la Crăciun.

Într-un interval de cîteva zile, Crin a trecut de la excluderea oricărei discuţii cu PDL, la „să vedem” şi apoi la „vom negocia” dar numai în condiţiile următoare. El premier sau un independent de încredere şi un guvern din care să nu facă parte cutare şi cutare din PDL.

Crin ştie însă că dacă PSD îşi schimbă actuala garnitură din vîrful partidului ar putea deveni un interlocutor interesant pentru o eventuală alianţă la guvernare. Şi cum probabilitatea acestei schimbări e mare, Crin Antonescu ştie – sau ar trebui să ştie – că PDL se poate mulţumi cu o primă soluţie a unui guvern cu o susţinere parlamentară la limită, după care poate intra în vorbă cu un PSD fără Geoană, Hrebenciuc şi Vanghelie în linia întîi, care să facă pentru început o opoziţie binevoitoare. Iar după aceea, la sita nouă, om mai vedea.

Am toate motivele să cred că şi liberalilor le-a trecut prin cap un asemenea scenariu, încît au votat începerea negocierilor cu PDL. Iar dacă Antonescu o va ţine una şi bună, cu el premier, s-ar putea să i se spună să-şi facă partid cu Geoană şi cu Vanghelie