Principalele banci din România, care au semnat o înţelegere cu FMI în contextul încheierii de către autorităţile de la Bucureşti a acordului de împrumut cu instituţia financiară de la Washington, au ameninţat în clar că se vor considera dezangajate de obligaţiile asumate prin respectiva înţelegre dacă tranşele de la FMI către România vor întârzia cu mai mult de şase luni faţă de termenele prevăzute.
Pentru a explicita ameniţarea, aceasta sună cam aşa: dacă, indiferent de motive - dar cel mai probabil din motivul că partea română nu îndeplineşte angajamentele stabilite - FMI nu livrează către România în termenul prevăzut sumele convenite, atunci băncile cu pricina se simt absolvite de obligaţia asumată de a nu-şi reduce expunerea financiară din România. Adică, mai concret, urmând să purceadă la retrageri masive de resurse din România.
Ameninţarea nu este întâmplătoare şi nici nu vine întâmplător în momentul actual. Aceasta ar putea avea ca sursă de inspiraţie chiar FMI, cu toate că aparent parcă ar fi o presiune făcută tocmai asupra FMI! Instituţia de la Washington transmite un mesaj clar că orice încercare de renegociere a acordului convenit ar fi de rău augur întrucât nu numai ar întârzia eliberările de tranşe, dar ar şi dezangaja băncile de obligaţiile asumate, putându-se sfârşi în ieşiri masive de capitaluri din ţară.
FMI nu ar putea accepta nici renunţarea la legea salarizării unitare sau la legea unică a pensiilor şi nici la amendarea lor, care le-ar îndepărta de scopul pentru care au fost prevăzute de FMI - anume reducerea cheltuielilor bugetare nesustensibile cu salariile şi pensiile.
În orice caz, acest avertisment - indiferent dacă este lansat de bănci în atenţia FMI sau este montat chiar de FMI împreună cu bănicle străine din România în atenţia autorităţilor de la Bucureşti - a dat jos vălul de pe împrumutul de