La 20 de ani de la Revoluţie, se presupune că România a ajuns la maturitate. Sursa: AGERPRES

Am renunţat la uniforma rigidă şi am îmbrăcat haine scumpe cu etichete care indică „valoarea”, am înlocuit cozile la alimente cu plimbările lungi prin malluri şi am învăţat că putem spune orice gândim, uneori chiar fără discernământ. Libertatea ne-a mai dat lecţii şi despre ce înseamnă să fii român şi dincolo de România. Cititorii evz.ro şi-au amintit, cu diferite ocazii, ce a însemnat să fii român în comunism.

„A fost odată ca niciodată…”, îşi aminteşte Andrei Marian, „Copii care primeau 400 de lei bursa la liceu. Studenţi care primeau 500 de lei bursa. Taberele din vacanţe care atunci erau o realitate şi nu o utopie ca acum. Oameni care munceau în toate ramurile economiei, care aveau salarii cuprinse între 2000 şi 7000 de lei pe lună, care primeau locuinţe gratuit (fără credite bancare) şi pentru care concediul într-o staţiune turistică era o realitate. O economie puternică, care a avut realizări deosebite. Eram tineri…frumoşi şi deştepţi…şi împreună am construit o ţară… iar această ţară se numea România. Noi am construit tot ceea ce este…spuneţi şi voi ce aţi construit…”.

Povestea lui ’ Nea Adidas

„Eram la o şedinţă a oamenilor muncii în uzină. Venise şi un baştan de la judeţ, de la partid. După toată chestia aia cu planul, realizările, lupta pentru socialism, a venit şi timpul la luat cuvântul. Un muncitor mai amărât de la noi, cu vreo patru copii, primeşte şi el cuvântu şi, după frazele standard cu „vom munci”, „vom realiza”, „ne angajăm”, a spus că ar mai avea o doleanţă, dacă s-ar putea să se aducă la magazin din când în când şi ceva carne, nu numai „adidaşi”. Atunci, rotofeiul din prezidiu, cel de la judeţ, se aplecă la urechea directorului care stătea lângă el şi îl întrebă în şoaptă, dar totuşi destul de tare pentru a fi auzit de