In aceste zile se termina conferinta de la Copenhaga privind schimbarile climatice. Romania va sustine pozitia ambitioasa a Uniunii Europene de a reduce cu 30% emisiile de carbon pana in 2020. Multe tari isi vor pune semnatura pe un document final la Copenhaga si se vor angaja ca vor face si vor drege. Insa controlul promisiunilor va fi extrem de greu, scrie Emil Stoica, pe blogul lui.
Din cauza asta, personal, sunt adeptul unor masuri mai drastice, mai usor de implementat, mai rapide, in cadrul economiei de piata si, cred, mult mai echitabile.
Sunt doua mari probleme: emisiile de carbon si defrisarile.
1.Emisiile de carbon se pot reduce prin impozitarea drastica a productiei de petrol, gaze sau carbune. Ideal ar fi impozitarea la sursa (de exemplu in Emiratele Arabe Unite) pentru a nu crea avantaje competitive pentru tarile care nu vor sa impoziteze. De ex. daca pretul la petrol este de 80 USD/baril, impozitul sa fie si el de 80 USD/baril, in acest fel, clientul final va plati 160 USD/baril: 80 se vor duce la producator iar impozitul de 80 se vor duce intr-un fond al ONU. Fondul respectiv va fi folosit pentru combaterea efectelor schimbarilor climatice in tarile sarace (de ex. in tari cu un PIB/locuitor de sub 1.000 USD). Dar banii se pot folosi si in alte scopuri, de ex. in programe de educatie sexuala pentru a reduce cresterea populatiei (care pune o presiune suplimentara asupra mediului).
In acest mod simplu, producerea de energie pe baza de carbon, gaze sau pacura va fi mult mai putin rentabila si se vor cauta automat mijloace alternative. De asemenea, va scadea apetitul de transport si poate mult mai multi oameni vor folosi transportul in comun/bicicleta/mersul pe jos in locul masinii personale. In plus, programele de economisire a energiei (de ex. prin folosirea anumitor materiale de constructii sau a unor motoare ma
