Cred în continuare că desemnarea lui Emil Boc pentru funcţia de premier n-a fost o mutare bună. Şi tot în continuare cred că era nevoie de o sită nouă pentru guvernul României. Premierul României n-are nevoie să fie întîmpinat în Parlament cu degetul în jos de cei care l-au dat jos o dată şi nici să fie întrebat ce mai caută în Parlament ca premier după ce a fost trimis la plimbare cu moţiunea de cenzură.

Poate că prin desemnarea lui Boc, Traian Băsescu vrea să scape de eticheta de politician care se foloseşte de oameni şi apoi îi abandonează. Dar la fel de bine se poate spune că astfel Băsescu vrea şi în al doilea său mandat un premier care să facă ceea ce se spune la Cotroceni.

Logica desemnării lui Emil Boc – liderul partidului cu cele mai multe mandate în Parlament – contra propunerii pesedist-liberale ca premierul să fie Crin Antonescu are o noimă. Dar cu ce autoritate se va duce Emil Boc în faţa opoziţiei alcătuite din PSD şi PNL, după ce a fost trîntit de la şefia guvernului de aceste două partide, plus UDMR şi celelalte minorităţi? Le va spune celor care îl vor contesta, ca pe un produs refuzat o dată, că acum nu-l mai refuză o parte dintre cei care au făcut-o?

Habar n-am ce discuţii au fost între Emil Boc şi Traian Băsescu, dar cel care ar fi trebuit să spună pas primul ar trebuit să fie Emil Boc, fiindcă Băsescu nu putea să-i zică „Emile, n-ar mai fi cazul!” Culmea e că Băsescu, cel de atîtea ori acuzat de cinism şi de nerecunoştinţă politică, se va alege cu bube în cap din partea opoziţiei în urma unui act clar de recunoştinţă faţă de partidul care l-a ajutat să rămînă la Cotroceni. Dar preşedintele partidului recunoştinţei prezidenţale ar fi trebuit să-i mulţumească lui Băsescu pentru intenţia de a-l desemna premier şi să-i propună pe altcineva din partid, pe de pildă, Vasile Blaga. Ceea ce ar fi fost cu totul altceva.

Cred în co