Aduceam statului roman un venit anual de circa 2-3 milioane de dolari. Aduc si acum. Sint o adevarata uzina vie. In decurs de 20 de de ani, un numar de peste 130 de milioane de spectatori romani au urmarit „nemuritoarele" pelicule realizate de Sergiu Nicolaescu. L-am intilnit la inceputul lui decembrie in urma cu multi ani... Afara batea crivatul, spulberind zapada subtire ce se asezase pe strazi. Ne incalzeam (eram ceva mai multi!) la o cafea si o tigara, contemplind urgia de afara. Senatorul ne vorbea mereu despre proiectele sale. Pomenea des de Romania. Era un patriot. Era mindru de performantele pe care le realizase de-a lungul anilor. Prezenta sa era cumva umbrita de vizita pe care s-a intimplat s-o faca tocmai atunci, la Chisinau, Nikita Mihalkov. Asta il intrista cumva, dar nu-l deranja peste masura. Cind venea vorba de Mihalkov, ce se bucurase la Chisinau de o primire triumfala, senatorul ocolea subiectul. Pe fata sa se asternea o nobila indiferenta. Nu se pronuntase in nici un fel despre opera confratelui sau sosit de la Moscova. Dar expresia fetei sale exprima mai mult decit orice cuvint. Era limpede ca Sergiu Nicolaescu se simtea mult mai important decit Nikita Mihalkov. Il auzeam parca murmurind in sinea sa: „Mai lasati-ma cu Mihalkov. In fond, ce-a facut pina acum? Piesa neterminata... nu-i o capodopera. Daca as fi turnat-o eu, ar fi fost, desigur, altceva. Sint acolo niste accente care mie unuia nu-mi plac. Scenele de isterie sint prea meschine. Eu le-as fi dat o nota triumfala. Cit despre final, ce sa mai vorbim! Fuga pe iarba si aruncatul in iaz sint trase de par. Apa era doar pina la glezne. Eu as fi facut sa ajunga pina la briu. Si as fi aruncat acolo si o buturuga cu o scorbura imensa, in care as fi pus un sarpe, asa, pentru efect... Dupa parerea mea, si Cehov a gresit scena finala. Iar Mihalkov n-a indreptat-o in nici un fel, desi asta, cum sa va