Spune că parapantismul a ajuns în România printr-o întâplare, acum 15 ani, când cineva a comandat o paraşută şi i s-a livrat o parapantă. Tot din întâplare a început şi el acest sport, acum zece ani, pe care îl compară cu absolutul.

GALERIE FOTO

Victor Ungureanu a început acest sport pe dealurile din jurul oraşului natal, Târgovilte. “Cineva se tot chinuia sa ridice un zmeu sau cel puţin asta credeam eu că e din curtea casei părinţilor unde mă aflam. Ajuns acolo am constatat că zmeul era de fapt o parapantă. După primul zbor am simţit că atinsesem cel mai vechi vis al meu: acela de a zbura. Mai târziu am inţeles că ăsta era şi cel mai frumos vis al omenirii”.

Imediat a plecat la mare unde s-a angajat ca să poată să-şi cumpere “zmeul buclucaş”. După o vară întreagă petrecută la mare a învăţat alături de cei de la aeroclubul Ariel din Târgovişte care e treaba cu parapanta, şi-a cumpărat propriul “zmeu” şi s-a mutat la Baia Mare special pentru munţii existenţi în zonă, numai buni să-ţi iei zborul de pe ei. "Tehnica a evoluat faţă de acum zece ani când am început eu iar acum parapanta a devenit cel mai uşor şi pliabil aparat de zbor din lume", spune Vic.

A plâns când a zburat pentru prima dată deasupra Târgoviştei

“O dată cu zborul am descoperit şi fericirea. Ţin minte că mi-au dat lacrimile când am zburat deasupra oraşului natal într-o noapte şi am văzut toate străduţele luminate. Bineînţeles, am pus lacrimile pe seama vântului dar mai târziu am înţeles ce mică şi frumoasă e lumea de sus. În timp am cunoscut alţi oameni ce zburau cu parapanta ca şi mine şi am văzut că şi pe ei îi mişcau aceiaşi nevoie de a fi “păsări” când pe pământ când în cer. Am descoperit cu ocazia asta că am învăţat să-mi ridic ochii mult mai des spre cer şi o dată cu asta s-au diminuat şi grijile mele. Nu mai eram atent la data când venea factura