Mulți oameni din România, deși nu erau PNL-iști l-au votat pe Crin în primul tur. În primul rînd s-au gîndit că votîndu-l suficient de mulți pe Crin, poate printr-o minune Dumnezeiască îl promovează în turul doi, blocînd astfel accesul către Cotroceni al celui mai nociv dintre candidați și anume Mircea Geoană.
În al doilea rînd, plecînd de la dorința unei schimbări, ca sancțiune pentru Băsescu, ar fi preferat să-l înlocuiască pe acesta mai degrabă cu Crin decît cu Geoană.
Indiferent de raționament, planul lor a eșuat. Singurul rezultat obținut a fost umflarea ocazională a procentajului de voturi pe care Crin le-a obținut la finalul turului întîi.
Lăsînd la oparte membrii de partid, cifra obținută de Crin pe 22 noiembrie atestă numărul persoanelor din România care gîndesc strategic…
Cum i s-a suit la cap lui Crin acest rezultat deloc meritat, este însă altă poveste. A început prin a contesta corectitudinea alegerilor care îl validau pe el cu un rezultat mult superior partidului din care făcea parte. A continuat, cu o aroganță de neimaginat, să ceară strămutarea voturilor, pe care nu le-ar fi avut niciodată în condiții normale, către Geoană. N-a pus geană pe geană pînă cînd nu l-a luat pe Geoană în brațe, arătîndu-ne că în viziunea domniei sale, scopul scuză mijloacele. Dacă pe Geoană nu-l mai poate afecta nimic (poate doar Mitrea), în cazul lui Crin, susținerea fățișă a unor idealuri în care nici el nu crede, doar de dragul de a-l detrona pe Băsescu, este o manevră politică extrem de riscantă și care este posibil să aibă repercusiuni pe termen lung. Mai ales în condițiile în care, prin ceea ce va face, Băsescu va demonstra că nu este nici pe departe așa cum l-a zugrăvit coaliția Grivco.
Nu în ultimul rînd, s-a codit, s-a fîstîcit pînă cînd a venit cu pretenția de a fi numit de către președinte, noul prim ministru.
În mod normal,
