Ciudată decizia lui Emil Boc: prima televiziune la care a ţinut să apară în direct, după (re)desemnarea sa drept candidat de prim ministru, a fost OTV. Şi aceasta, cu toate că liderul PDL avea, pentru aceeaşi seară de joi, o invitaţie din partea televiziunii publice.
A ales însă studioul de unde Dan Diaconescu dă merţane la tot poporul. Gusturile nu se discută. Preferinţa pentru temenelele lui „Domnu Dan” în dauna unei emisiuni mai sobre, dar mai profesioniste, este iarăşi de înţeles. Fiecare merge acolo unde îi place. Se subînţelege şi că liderul PDL a ţinut să-i dea una peste nas televiziunii publice conduse de pesedistul Alexandru Sassu.
Problema ţine însă de instituţii şi de proceduri – întâmplător, două elemnte fără de care nu se poate imagina reforma statului. Ei bine, în ţările civilizate ale Europei - care ,probabil, reprezintă modelul de reformă şi pentru Emil Boc - liderii politici au obiceiul de a-şi expune programele la televiziunile publice. Adică, la instituţii susţinute cu bani publici, tocmai pentru a respecta anumite bune practici jurnalistice. Că TVR mai are mult până să atingă asemenea standarde şi că instituţia are ea însăşi nevoie de o reformă profundă, e o altă problemă.
Dar oricât de nereformată e televiziunea publică, românii care o susţin financiar aveau dreptul la o emisiune corectă, moderată de jurnalişti profesionişti, în care premierul desemnat să îşi expună proiectul. Emil Boc le-a refuzat contribuabililor acest drept.
Apoi, e o gravă problemă de apreciere a valorilor. Dan Diaconescu nu e un realizator TV oarecare, mai bun sau mai rău. Televiziunea sa deţine recordul sancţiunilor din partea instituţiilor statului, pentru încălcarea normelor jurnalistice, pentru limbaj injurios şi vulgar, pentru atacuri la persoană, intruziuni nepermise în viaţa privată şi altele. Cu o zi înainte de transmiterea emisiunii cu E
