10 martie 2005. Steaua primeste vizita spaniolilor de la Villareal in primavara Cupei UEFA. Cu o ora inainte de startul partidei Bucurestiul este lovit de o ninsoare crancena.
Imediat, stadionul din bulevardul Ghencea este acoperit de zapada, organizatorii facand eforturi supra-omenesti pentru ca partida sa nu fie amanata. Observatorul din partea UEFA si brigada de arbitri decid amanarea fluierului de start cu o ora, in speranta ca ninsoarea se va mai domoli.
Nu s-a intamplat asa si, in jurul orei 21.00, crainicul arenei a anuntat ca meciul va fi amanat din cauza contiilor meteo nefavorabile.
In tot acest timp peste 25.000 de oameni cantau si tremurau, uzi pana la piele in tribunele stadionului bucurestean, asteptand nerabdatori un nou meci al echipei favorite.
Dezamagiti, au ascultat fiecare nou anunt al crainicului, sperand ca partida se va juca pana la urma. Au plecat linistiti, multi dintre ei nemultumiti, atunci cand au fost informati de amanare. Nu au rupt scaune, nu s-au batut, n-au injurat. Au fost doar dezamagiti.
Joi, 17 decembrie 2009. Bucurestiul este din nou cotropit de nameti. Steaua are din nou meci in Europa League, defuncta Cupa UEFA. De aceasta data nu mai este sarbatoarea de acum 4 ani.
Razboiul permanent si tot mai dur dintre suporteri si conducerea Stelei face ca la ora inceperii partidei cu Twente doar 350 de romani sa se afle in tribune.
(Foto: Gazeta Sporturilor)
Peisajul dezolant este salvat cumva de "ultrasii" olandezi care, in mod paradoxal, sunt mai multi decat romanii, mai galagiosi si mult mai colorati.
Ce s-a intamplat in acesti 4 ani? Cum se poate ca 26.000 de spectatori fanatici sa fie indepartati de pe stadion?
Jignirea in public a fostilor fotbalisti importanti ai echipei,