Istoria se construieste si reconstruieste prin valorificarea unor parcele inegale de memorie si uitare, ajungind uneori la rezultate contradictorii, neasteptate, in total dezacord cu evolutia comunitatii sau actorilor sociali. Primesc o carte pe care o asteptam cu interes, o idee nascuta la Iasi, in urma cu un an si ceva, in timpul unui congres european de psihologie sociala. I-am sugerat atunci unui profesor important, autor al unor carti de referinta in domeniu, de care ma leaga mai multe proiecte comune, sa initieze o cercetare asupra gindirii sociale si rolului sau in descifrarea optiunilor si comportamentelor colective. Profesorul Michel-Louise Rouquette, de la Paris, autor si al unei carti despre psihologia maselor, tradusa la Polirom, imi multumeste acum pe coperta de garda pentru „insistenta amicala" si „perseverenta" cu care am persuadat grupul sau, oferindu-le ideea si biroul meu de la Universitate pentru a pune in act proiectul. Odata cu publicarea versiunii in limba franceza, la érès, un fel de Polirom francez in promovarea cartii de psihologie, lucrarea a si fost tradusa si va aparea curind la editura ieseana. De ce aveam nevoie de lamurirea acestui concept, de aceasta referinta teoretica? Pentru a putea explica nasterea si persistenta modului de a judeca si a se situa a publicurilor in raport cu institutiile, evenimentele, faptele recente. Nu lipsit de consecinte in plan practic Si pentru a impulsiona cercetarea romaneasca, un cimp de investigatie fascinant, abordat adesea amatoristic. Ne intereseaza si pe noi, ca si pe colegii din Franta: cum gindesc „masele", cum aleg, cum se orienteaza in raport cu noile provocari? Ii ghideaza modul de a gindi in care s-au format sau au uitat totul, sint oamenii timpului prezent? Cine sint depozitarii „gindirii bune" si cum controleaza institutiile (universitatile, mediile academice, stiintifice) canonicitatea produc