- Istoric - nr. 443 / 19 Decembrie, 2009 Cand moare un om, neamurile se aduna si-l jelesc. Cand moare o intreaga etnie, evenimentul e trecut sub tacere sau tratat ca un fapt divers. Sub ochii nostri moare o etnie nord-ariana, etnia secuiasca, in cel mai nedemn mod cu putinta-prin deznationalizare de catre cei care le-au ucis eroii strabuni, le-au furat istoria si cultura etnica, le-au falsificat obiceiurile si credintele (maghiarii). In spasmele mortii lente, unii secui dezinformati lovesc orbeste in fratii lor de sange, romanii. Zeci de argumente stiintifice demonstreaza ca secuii din Romania n-au fost si nici macar n-au devenit maghiari, ci maghiarofoni. Din punct de vedere rasial, ungurii au fort mongoloizi, in timp ce secuii, nord-europizi. Cronica pictata de la Viena ne prezinta ungurii asa cum erau pe timpul stabilirii in Campia Panonica, in secolul IX e.n.: de statura mica, cu fete rotunde, pometi proeminenti, ochi migdalati, mustati rare si lungi, par negru. Secuii insa au toate semnele distinctive ale rasei ariene: statura inalta, figura ovala, par blond sau castaniu, ochi albastri, verzi sau caprui, pilozitate normala. Pana in secolul XIX e.n., maghiarii i-au tratat pe secui ca pe o etnie distincta, cu obligatii si drepturi specifice, stipulate prin legi. In imperiul austro-ungar, secuii prestau serviciu graniceresc, fapt pentru care erau exonerati de taxe si impozite pe care populatia maghiara le platea. Ei aveau drept de a-si construi propriile cetati si de a-si judeca principiile in propriile instante, in fata juzilor scaunali. Nobilimea secuiasca nu era judecata dupa aceleasi legi cu cea maghiara. De exemplu, nobilul secui Gheorghe Doja, conducatorul razboiului taranesc din 1514, a fost ucis in chinuri cumplite, in timp ce, pentru fapte similare, nobilii maghiari erau decapitati, fara suplicii. Intelegerea Unio Trium Nationum, parafata in septembrie