Motii dintr-un sat de pe Valea Ariesului asteapta de 18 ani un specialist de la Ministerul Culturii, care sa-i invoiasca sa repare vechea biserica a satului. Un monument istoric gata de expiere
Prima clatinare
Intr-o dimineata de duminica, biserica din Garda a inceput sa se legene. Cu oameni cu tot. Intreaga constructie seculara de lemn se inclina usor in stanga si in dreapta, ca tangajul unei corabii, pe apele unei mari linistite. Primele care au observat acest fapt au fost femeile din cor. Erau sus, in balconul ingust al bisericii, cantand impreuna, deasupra multimii de tarani nemiscati - incremeniti in rugaciune. Fiind jos, pe pamant, oamenii nu si-au dat seama de aceasta leganare. Doar femeile au remarcat-o. Si-au inchipuit atunci ca viseaza. Ca e doar o parere. Biserica se balansa inceeet, lin, odata cu cantecul lor, de parca insusi suflul acelei pricesne de moate iubitoare ale lui Hristos, intreaga acea emotie care invaluia boltile scunde si multimea de dinauntru ar fi preschimbat biserica intr-o fiinta vie, care incepuse, deodata, sa se infioare la auzul muzicii sfinte. Abia spre sfarsitul Liturghiei, invatatoarea Carmen Danciu a cutezat sa le-ntrebe si pe celelalte femei cantarete. Ele au raspuns ca simtisera la fel. Si Lenuta Bas. Si Maria Bogdan. Si Eva Todea. "Da, biserica se misca cu cantecu nost..." N-au stiut atunci prea bine ce inseamna asta. S-au hotarat sa nu mai spuna nimic, inca. Aceasta "prima clatinare" s-a petrecut in Ajunul Craciunului, chiar pe 24 decembrie, anul 1988. Afara, in zapezi, asteptau calare pe cai Irozii. Trei crai. Gaspar, Melchior, Baltasar. Trei flacai gardeni, abia putand stapani armasarii ce incepusera si ei sa se agite si sa freamate, odata cu mantiile lor stramosesti de trei culori: rosie, galbena si albastra...
Crasnicul Teodor Belei
Apoi a fost clopotarul. Dupa alte doua duminici. C
