Esecul nationalei la Campionatul Mondial feminin nu este adevarata drama a handbalului romanesc, ci managementul defectuos la nivel federal. Locul opt pe care s-au situat handbalistele romance la Campionatul Mondial din China nu este o tragedie, nici macar o drama. Reprezinta o adinca dezamagire si induce in rindul impatimitilor sportului cu mingea pe semicerc (din ce in ce mai putini) un sentiment de frustrare. Nu este usor sa admiti, dupa caderea fara sfirsit a handbalului masculin romanesc, altadata cel mai bun din lume, ca si cel feminin contabilizeaza nerealizari. Handbalistele noastre se duc mereu la marile competitii mondiale si europene in postura de superfavorite la medalii si se intorc deceptionate. Romania a pierdut doua meciuri decisive la un singur gol diferenta si aceasta a insemnat sfirsitul. Pentru ca, in cazul nostru, locul IV este egal cu locul VIII. Romanii nu sint luptatori de genul nordicilor sau rusilor, care sa trateze orice meci ca pe o finala. Noi nu ne obosim pentru cauze minore. Daca este sa luam o medalie, e bine, daca nu - ura si la shopping, vorba selectionerului Radu Voina. Locul VIII la Mondiale nu este o drama. A spune ca daca s-ar elimina primele si ultimele zece minute ale unui meci de handbal Romania ar fi campioana mondiala este un sofism ieftin, chiar daca este confirmat de cifre. Mai degraba am spune ca daca un meci de handbal ar dura un minut, tricolorele l-ar pierde cu 0-1. Handbalistele noastre intra greu in meci, ies si mai greu din el si de aceea multe voci sustin ca ar fi nevoie de un psiholog la echipa nationala, care sa rezolve problema mentinerii tonusului psihic. Si sa le ajute pe fete sa treaca de la regimul autoritar al tiranului Gheorghe Tadici la cel duhovnicesc al blindului Radu Voina. Si invers, eventual. Daca nu ne permitem un specialist in domeniu, pregatirea psihologica a unei competitii de anvergura revine an