Constănţeanul de 39 de ani, doctor în Ştiinţe Economice, îşi aştepta pe lume cel de-al treilea fiu; a fost împuşcat în inimă, de aproape; probabil şi-a privit ucigaşul în ochi.

Mai citiţi şi: Asasinii lui Nicuşor Vlase, nedescoperiţi

Familia Duhnea locuia în Bucureşti şi urma să plece definitiv din ţară. Avea deja paşapoartele şi aştepta viza de Statele Unite ale Americii. Emil Duhnea absolvise cu nota 10 Comerţul Exterior, apoi urmase Dreptul şi obţinuse doctoratul în Economie cu prima lucrare românească având ca subiect Bursa. Visase să reprezinte România pe piaţa de specialitate din străinătate, dar nefiind membru de partid nu a primit un astfel de post. Emil nu a făcut însă niciun compromis. A preferat să piardă postul. Ultima vară „Ultima dată a fost acasă, la Constanţa, vara“, îşi aminteşte Dan, fratele său mai mic cu 10 ani. „Îmi zicea: «Ăstora le e frică de mine». Eram total diferiţi, el a fost un intelectual de mare clasă, eu eram mai pragmatic. Asculta muzică de calitate - Beatles, Led Zeppelin, Deep Purple. Când îşi făcea lucrările punea să ruleze filmul Amadeus, îi plăcea mult muzica lui Mozart. De la el vedeam filmele cele mai bune şi citeam reviste străine la care era abonat: Times şi Newsweek. Era un jucător redutabil de poker şi dacă mai spun că îşi lăsase plete şi barbă, vă daţi seama ce element nociv era pentru societatea ceauşistă“, zâmbeşte amar Dan Duhnea. Ultima zi În ziua de 21 decembrie, Emil Duhnea a plecat în Piaţa Universităţii. S-a întors pe la ora 15.00, ud din cap până-n picioare. Manifestanţii fuseseră împrăştiaţi cu tunurile de apă. Emil s-a schimbat de haine, şi-a lăsat actele acasă şi a plecat înapoi, pe baricade. Soţia lui însărcinată n-a mai apucat să se împotrivească. Emil nu s-a mai întors. „Aveam multă încredere unul în celălalt. Eu căutam să nu-i impun nimic, la fel proceda şi el cu mine. Nu i-am spus n