"Afacerea Alzira", cel de-al doilea roman al lui Adrian Onciu, e o confirmare strălucită a talentului pe care ni l-a dezvăluit în precedenta sa carte, "Cercul Kagan". O bucurie pentru cititorii împătimiţi de enigme şi suspans. O bucurie pentru mine, fiindcă mai tânărul meu confrate mi se alătură, cu mult har, în promovarea unui gen cu mare priză la public.

În "Cercul Kagan", subiectul era legat de poluare şi încălzirea globală. Pericolele care ne pândesc planeta erau tratate făcându-se apel la mult dezbătuta teorie a conspiraţiei. Şi în "Afacerea Alzira" avem de-a face cu o "cestiune arzătoare": dorinţa Turciei de a adera la Uniunea Europeană. În ciuda deosebirilor de natură religioasă. În ciuda unor abordări confuze legate de Cipru şi comunitatea kurdă. Au mai rămas în litigiu doar 15 capitole de negociere. Dar autorităţile de la Ankara fac presiuni pentru a grăbi procesul de aderare. Însă mulţi se împotrivesc.

De aceea nu e de mirare că se ajunge la acţiuni teroriste. Iniţiatorii lor cer suspendarea definitivă a negocierilor. Au loc răpiri de diplomaţi şi execuţii. Bombe explodează în Ankara. Parlamentarii europeni sunt cuprinşi de panică, temându-se pentru viaţa lor. În multe locaţii de pe glob se insinuează neliniştea. Trădarea şi minciuna fac imposibilă luarea unor decizii corecte. Ce va mai urma? Pământul să fi devenit un astru pe care uneltele Răului să îl fi scăpat de sub orice control, fiind gata să semene pretutindeni haosul?

CONTRACRONOMETRU

Să fie vorba despre Al-Qaeda? Tiparul folosit în toate aceste acte sângeroase nu indică o astfel de supoziţie. Dar până când adevărul iese la lumină se consumă multă energie pentru depistarea vinovaţilor. Iar dezlegarea misterului dezvăluie o situaţie halucinantă.

Naraţiunea lui Adrian Onciu poate rivaliza cu thrillerele scrise pe alte meridiane. Dezvăluie ingeniozitate, o bună cun