În plin regim comunist mulţi români au hotărât să îşi rişte viaţa şi să plece din ţară. Metodele prin care au făcut-o au fost diverse. În cartea publicată de scriitorii timişoreni Johan Steiner şi Doina Magheţi, „Mormintele tac. Mărturii de la cea mai sângeroasă graniţă a Europei”, doctorul Helmut Weber, povesteşte cum a fugit din ţară pe Dunăre, în plină iarnă.

Cu familia persecutată de comunişti, Weber, medic în Timişoara, iar mai apoi în Moldova Nouă, şi-a pus în cap să fugă din ţară încă din clasa a opta. Primul plan a fost să fugă din ţară pe uscat graniţa. Având certificat de pilot şi-a pus în cap să iasă din ţară pe calea aerului, cu un avion de mici dimensiuni.

Doctorul Weber şi prietenul lui au ajuns la concluzia că cea mai bună soluţie este fuga pe Dunăre. Un an de zile au aşteptat pentru a face rost de o barcă pneumatică. A urmat o vară cu antrenamente intense pe Timiş. După pregătiri intense au reuşit să umfle barca în 15 minute, fără să ameţească.

În seara zilei de 7 decembrie 1969 avea să fie momentul decisiv. Pe un viscol de nedescris, Weber şi-a luat soţia şi copiii (unul de doi ani şi jumătate şi unul de trei luni) şi împreună cu prietenul său s-au urcat pe Dunăre. Pentru a rezista, copiii au fost sedaţi şi înveliţi în cojoace şi haine groase. După o călătorie plină de aventuri, în care valurile de pe Dunăre ajungeau până la barcă, cei trei adulţi şi doi copii au ajuns în Germania.

Citiţi în zilele următoare întreaga poveste, dar şi cum au fugit alţi români, în Adevărul.