Oceanele devin, din cauza noxelor, tot mai permeabile la zgomot. Acest lucru perturbă viaţa mamiferelor care trăiesc în apele marine. Oceanografii americani arată că nivelul ridicat al sunetelor de joasă frecvenţă ar putea genera eşuarea în masă a balenelor pe plaje şi surditate temporară la delfini.

Arderea combustibililor fosili nu este un proces poluant doar pentru aerul din atmosferă. O mare parte din emisiile de dioxid de carbon ajunge în mări şi în oceane, transformându-se în acid carbonic.

Aşa se explică creşterea acidităţii apelor oceanice. Sunetele de frecvenţă joasă, care se propagă în apă, sunt produse de ploaie, de valuri, de fauna marină şi de activităţi umane precum navigaţia, construcţiile şi utilizarea sonarelor.

Intensitatea sunetelor depinde de concentraţia din apă a unor compuşi chimici, cum ar fi sulfatul de magneziu, acidul boric şi ionii carbonaţi, legată direct de aciditatea ei, dată de PH, explică doi oceanografi, de la Universitatea Hawai şi de la Institutul de Cercetări acvatice de la Monterrey, California, citaţi de Agerpres.

PH-ul oceanelor, care a scăzut uşor de la începutul revoluţiei industriale, s-ar putea micşora de şase ori până la sfârşitul secolului. „Absorbţia sunetului ar putea scădea, prin urmare, până la 60% la latitudinile înalte", anticipează oamenii de ştiinţă, care adaugă că Atlanticul de Nord figurează printre regiunile vizate în mod special, din cauza activităţii industriale foarte puternice.

Surditate temporară la delfini

„Nivelul mare de sunete de joasă frecvenţă ar putea avea efecte biologice şi comportamentale asupra faunei marine. Din cauza folosirii sonarelor cu frecvenţe medii în timpul exerciţiilor militare s-ar putea produce chiar fenomenele de eşuare în masă a cetaceelor pe plaje şi de surditate temporară la delfini", se mai arată în studiu.

Balenele cu cocoaşă şi-ar pute