Studenta de 24 de ani (foto) pe atunci la Institutul de Construcţii din Bucureşti, tânăra a fost martora crimelor din Piaţa Universităţii, după mitingul eşuat al lui Ceauşescu, în prima zi a Revoluţiei. Însemnările ei punctează cele mai importante momente ale zilei de 21 decembrie, în special participarea la atacul de la ora 20.00, când a fost călcată în picioare, lovită de un scutier şi aruncată câţiva metri de un jet puternic de apă din TAB-urile pompierilor.

Ora 9.00 Era o dimineață de iarnă, în vacanţa studenţescă. O iarnă destul de caldă. Nu ningea, dar era mohorât. Cu o seară în urmă, împreună cu mai mulți prieteni aflasem de morţii de la Timişoara. Trebuia să reacţionăm într-un fel. Am hotărât să împărțim însemne de doliu oamenilor pe stradă, pentru morţii din 16 decembrie şi am stabilit cu câţiva să ne reîntâlnim a doua zi, pe 21 decembrie, să vedem cum evoluează lucrurile. „Mergem la revoluţie!“, era strigătul grupului nostru.

Ora 10.00 Mă sună revoltată prietena mea Iuliana, că-l vede la televizor pe Ceaușescu care organizează un miting de solidaritate comunistă, deşi cu cinci zile înainte începuseră manifestații de protest la Timişoara, înăbușite în sânge. Asta mi-a amintit de faptul că la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa“, cu două seri în urmă, am fost la film şi criticul care ne vorbea de obicei ne-a cerut să păstrăm un moment de reculegere pentru cei ce muriseră.

Ora 10.30 Mi-am dat întâlnire cu Iuliana în oraş şi am pornit către Piaţa Universităţii. Pe drum, i-am întâlnit pe Tavi şi Laurenţiu, pe atunci erau studenți la Filozofie. Le-am dat însemne de doliu pentru a le împărți oamenilor.

„Timişoara, Timişoara!“

Ora 12.00 Era prânz şi la mitingul dictatorului a început foiala. Oamenii erau agitaţi, au început să se împingă, alergau disperaţi şi au început să strige: „Jos regimul!“ şi „Armata e cu noi!“