Horia Ghibuţiu: „În 2029, când vom aniversa 99 de ani de la naşterea lui Ion Iliescu, România va ajunge, după cum estimează acesta, la nivelul ţărilor dezvoltate din Europa. Fie ca profeţia Domniei Sale să se îndeplinească - ştiţi vorba românului, mai bine mai târziu decât niciodată”.
În ziua în care preşedintele reales al României şi-a început noul mandat, un fost preşedinte, Ion Iliescu, a confirmat că Traian Băsescu îl sunase în legătură cu Marian Sârbu, PSD-istul care fusese invitat să intre în guvernul PDL-ului. Iliescu a răspuns că nu depinde de el decizia lui Sârbu, ci chiar de acesta, şi, respectiv, de ce hotărăşte partidul.
Ce ne dovedeşte această intervenţie? Că Ion Iliescu e în toate cele ce sunt. Dacă şi preşedintele crede asta, după ce şi-a asigurat menţinerea în fruntea ţării pe o perioadă care rivalizează cu cea în care a domnit succesorul lui Nicolae Ceauşescu, se poate spune că, la două decenii de la Revoluţie, România bate pasul pe loc. Sigur, de la înalta tribună a parlamentului, şeful statului ne vorbeşte despre modernizarea ţării, care ar fi, nu-i aşa?, prioritatea fundamentală a realesului.
Însă când suni un octogenar care mai are doar o funcţie onorifică, fie şi mânat de cele mai nobile intenţii de concordie na ţională, se cheamă că priveşti în urmă, nu înainte. Şi se mai cheamă că, pe oricine am vota, din urnă va ieşi victorios tot zâmbetul care îndeamnă la consens. În cazul în care e adevărat că Băsescu l-a sunat pe Iliescu, degeaba i-a învins actualul titular de la Cotroceni pe Adrian Năstase şi pe Mircea Geoană.
Băsescu a repurtat nişte victorii, însă Iliescu a câştigat şi când nu a candidat. Când presa îl întreabă dacă ar mai accepta o funcţie executivă, Ion Iliescu neagă la adăpostul vârstei venerabile: „Voi face 80 de ani în curând. Nu sunt ramolit nici acum, dar...”.
Prof
