Se spune despre oamenii care ne poartă noroc sau care ne ajută în situaţii dificile, care păreau fără ieşire, că sunt ca nişte „labe de iepure", căci este ştiut faptul că lăbuţele de iepure poartă noroc. În acelaşi sens, cred că s-ar putea afirma, fără putinţă de tăgadă, că Radu Mazăre a acţionat cam în acest mod pentru subalternul său, Petrică Munteanu.

Concret, mă refer la procesul în care Petrică Munteanu, alături de alţi funcţionari ai primăriei cârmuite de Mazăre, a fost acuzat de comiterea mai multor fapte de corupţie, respectiv abuz în serviciu şi fals în înscrisuri. După ce dosarul a dat o raită pe la Curtea Constituţională, timp în care suspecţii s-au relaxat, procesul fiind suspendat, lucrurile au părut să stea din ce în ce mai rău pentru cei nouă acuzaţi. Rând pe rând, în faţa instanţei s-au prezentat martori care au povestit, cu mâna pe cruce, despre modul în care inspectorii din primăria lui Mazăre obişnuiau să ceară diferite „sponsorizări". Conform acestor declaraţii, pe agenţii economici care refuzau „sponsorizare" îi aştepta o ploaie de amenzi, sub pretexte care mai de care mai ciudate sau mai puţin plauzibile. Din rău în mai rău, procesul s-a târât din amânare-n amânare până la momentul final. Când a venit însă vorba despre martorii propuşi în apărare, cap de afiş a fost primarul Radu Mazăre. Care, spun cunoscătorii speţei, nu avea mare legătură cu acest caz şi nu ar fi avut mare lucru de declarat. Dar, avocaţii lui Petrică s-au angajat să-l aducă, totuşi, pentru a „gira" pentru acuzat. La primul termen la care Mazăre ar fi trebuit să vină, a invocat probleme la vârf în partidul din care face parte şi o deplasare subită în Capitală. La cel de-al doilea termen, primarul s-a făcut din nou remarcat, prin absenţă de data aceasta, în legătură cu alegerile prezidenţiale, şi într-un mod similar a procedat şi la o a treia înfăţişare fixată în acest sen