De câteva sute de ani, în preajma Crăciunului, satele din Bărăganul buzoian prind glas. Este glasul cetelor de băieţi care, an de an, merg la colindat pe la gospodarii din comună.
Repertoriul cântăreţilor din Bărăgan este însă unul aparte, pentru că este constituit din colinde antifonice: grupul de bărbaţi se împarte în două şi cel de-al doilea preia linia melodică a ultimei silabe a primului.
La Smeeni, judeţul Buzău, grupul ”Călmăţuiul” este format din 12 băieţi. Aseară colidătorii au pornit prin sate. Sunt învăţători, agenti de pază sau lăutari de nunţi, însă, când vine Crăciunul, toţi devin colindători.
Vizitează gospodăriile cu fete de măritat
Directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Buzău Raul Gâlmeanu spune că în ajunul Crăciunului, de dimineaţă şi până seara, ceata de tineri din Smeeni colindă şi pe la toate instituţiile publice. “Cunosc 10 colinde antifonice, pe care le-au învăţat de la strămoşii lor şi le interpretează pe rând, astfel încât cel colindat aude altceva decât vecinul său. Odinioară, colindătorii din Smeeni, adică bunicii sau străbunicii tinerilor care sunt astăzi în ceata ”Călmăţuiul”, vizitau numai gospodăriile cu fete tinere, de măritat. Mergeau la geamul lor, se dispuneau în semicerc şi interpretau colindele antifonice, cu urarea ca fecioarele să îşi găsească ursitul în anul ce vine”, mai spune Raul Gâlmeanu.
În zilele noastre, rapsozii din Smeeni trec graniţele satului şi interpretează colindele antifonice pe care strămoşii lor le-au gândit cu peste 400 de ani în urmă, la instituţii importante din Buzău sau Bucureşti.
