- Diverse - nr. 444 / 22 Decembrie, 2009 Sunt poate 3 saptamani de cand am telefonat la familia Dorgo _ era doar Calin acasa _ ...sa intreb de voi si de-o vizita... "Noi suntem bine cu totii,... Hai, treci, te-asteptam!..." Treburi mai marunte sau nu, mi-au croit alte planuri si drumuri. Mi-am zis ca doar n-au intrat zilele-n sac, mai ales ca ne vazuseram - si cu el si cu Rodica - in urma cu un an, la o buna bucata de timp dupa operatia Rodicai in SUA; numai ca timpul n-a mai avut rabdare… Daca mai ramaneam acasa - cum planificasem - pana dupa Craciun…, ne mai reintalneam, ii mai auzeam rasul stenic, reconfortant, sau daca nu - acest NU fatidic -, cel putin pentru un ultim ramas bun, sa depun o floare, sa amestec lacrimi cu un pumn de cuvinte si sa le-arunc peste mormantul ei. Ce scriu acum e istorie: cand am dobandit, prin concurs, postul de crainic la Radio Targu-Mures, Rodica era de-acum... veche, avea vreo 3-4 ani, deci mi-a devenit automat "mentor", nu unul doct, ex catedram (rebel cum eram nici n-as fi acceptat!), ci firesc. Ce-a urmat? Anii... Cred ca in total 19 - doi ani am lucrat... neangajat, ca nu eram membru pa ca ra, mai tarziu m-au "copt". Raportat la colega mea, toti anii astia au fost la fel: intratul la cabina era un circ, un sir de nazbatii (ale mele, am spus ca inca nu eram "copt"!), de rasete, de balbe, temperate, potolite nu de operatorul de serviciu, nu, ci de... Rodica, cea care stia sa umple spatiul in care se afla cu rasul ei molipsitor, dar care putea sa devina brusc serioasa, profesionista. Deh, eu eram novicele, iar ea "sefa", ca era mai mare cu 2 ani. Am devenit buni colegi, asa cum Rodica a fost cu toti ceilalti. Nu s-a certat niciodata cu nimenea! N-a facut parte din gasti, a fost corecta, prietenoasa, saritoare, egala cu ea insasi. La fel ca Nelu, sotul ei, si Calin, fiul, cu care am devenit si-am ramas prieteni, cu Nelu - cat a