Nimic surprinzător în componenţa noului Cabinet Boc. Poate doar numele premierului. Dar acesta n-avea oricum prea mare importanţă. Ştim cu toţii că preşedintele este cel care conduce, de fapt, Guvernul. Au ştiut-o şi cei cinci milioane de români care l-au votat.
Traian Băsescu nu a câştigat un nou mandat promiţând să se schimbe. Nu a dat de înţeles că va deveni mai puţin "jucător". Şi nu s-a distanţat nici o clipă de camarila sa portocalie. Dimpotrivă. În plină campanie electorală, liderul de la Cotroceni a girat două formule guvernamentale lipsite de susţinere parlamentară. Ştiind sigur că nici Cabinetul Croitoru, nici Cabinetul Negoiţă nu au cum să obţină votul de învestitură, preşedintele ar fi putut să-i ţină pe tuşă pe miniştrii compromişi deja în exerciţiul funcţiunii. Ar fi putut propune nume mult mai sonore (sau măcar mai puţin controversate). Nu a făcut-o.
Videanu, Berceanu şi Blaga au figurat în toate variantele de guvern trimise în faţa Parlamentului. Ba încă şi Pogea sau Sulfina Barbu. Numai Elena Udrea a fost scutită de osteneala zadarnică a unor desemnări condamnate la eşec. Era sub demnitatea ei să se expună unui refuz. Blonda supremă merge doar la victorie. Chiar ea a explicat, în mod absolut memorabil, absenţa sa din Cabinetul Croitoru: "Sunt prea mare pentru un guvern atât de mic!".
Numai cei foarte naivi puteau interpreta această absenţă ca pe un semn de dizgraţie. Era, dimpotrivă, o confirmare a statutului cu totul special de care se bucură Elena Udrea în lumea condusă de Traian Băsescu. Nici vorbă să o sacrifice preşedintele, pentru câteva voturi în plus. Nici vorbă să o ascundă de gurile rele. Favorita Cotrocenilor a defilat triumfal la meetinguri electorale din toată ţara, deşi ar fi trebuit să fie ocupată cu gestionarea interimatului la două ministere.
Dacă în plină campanie, Băsescu nu s-a dez
