JURNAL DE FRONT. Corespondentul din Maramureş al ziarului a trăit Revoluţia ca soldat, la Braşov, scandând în gând lozincile protestatarilor. Sursa: Arhiva personală
Finalul anului istoric 1989 m-a prins militar în termen la unitatea de Vânători de munte din Ghimbav, la doi paşi de Braşov. Pe 7 septembrie împlinisem 18 ani, iar la finele lunii eram aruncat deja în mijlocul unei lumi nebune, departe de casă. Am păstrat acest jurnal.
Nu este cel original… pe acela l-am aruncat în toaletă pe 16 decembrie 1989, când ofiţerul de contrainformaţii al unităţii militare a ordonat o mare percheziţie în toată unitatea. Nu ştiu ce căuta, dar am avut emoţii teribile: în afara jurnalului nu foarte elogios la adresa lor, aveam şi o simulare de radio, cu care ascultam noaptea, sub pernă, radio Vocea Americii, nu obligatoriu pentru buletinele de ştiri, cât pentru emisiunile de rock, singura legătură palpabilă cu trecutul meu şi cu oraşul natal, Baia Mare.
Cartofi îngropaţi cu bocancii pentru vizita lui Ceauşescu
Acum îmi pot permite să consemnez aceste zile istorice pe care le-am trăit pe viu, nu în faţa televizorului. Am văzut, am simţit şi am trăit patriotismul poporului român, forţa şi curajul său în momente de neuitat. Perioada 11 septembrie 1989-17 decembrie 1989 nu merită reţinută în mod deosebit. O periodă marcată de încălcarea demnităţii umane, înjosirea şi îndobitocirea soldatului, dublate de hrana aproape necomestibilă. La care se adaugă activităţile zilnice - dimineaţa instrucţie cruntă, după-amiaza până seara munci agricole, seara inevitabila batjocură venită de la inculţi subofiţeri şi soldaţi aşa-zis veterani.
În această periodă, am fost puşi să cărăm în cârcă alimente cale de kilometri întregi la cabana militară Renţea, deşi era acces auto, ca apoi să cărăm pietre în rucsaci, numai pentru distracţia ofiţeri
