Ionel Bostan • Din fericire, profesorii nostri ne luau drept imbecili - fapt fara de care am fi ramas cu adevarat imbecili. (G. Cesbron)
Cand au zburat aproape treizeci de ani de la terminarea liceului, nu stiu, asa cum, probabil, multi dintre noi nu vor fi stiind. Stiu insa ca, pana deunazi, nu m-am gandit niciodata la profesorul de chimie. Desi, ca om, mi-a placut, chiar foarte mult, si nu cred ca numai mie, cu chimia n-am avut nicicand vreo treaba. El, saracu, ne umplea tabla cu formule de alcaloizi si butadiene, ne vorbea despre proprietatile lor, picta simboluri ciudate cu hexagoane avand CH-uri in colturi, insira reactii in lant si vorbea cu dichis despre saruri samd., dar nimic din toate acestea nu-si gaseau vreun ecou prin urechile si mintile noastre. Dracii, tot draci, i-am gasit si o porecla pe masura, asa cum dealtfel ii "aranjaseram" pe mai toti profesorii: Mos Atom. Asta si pentru faptul ca Profesorul Gheorghe Ana era binisor, de acum, de pensie. Nu se supara defel si, chiar daca eram cu chimia la genunchiul broastei, ne scoteam de un sase, acolo, noi, baietii. Ei, dar vreau sa va spun ca, atunci cand era vorba de fete, lucrurile stateau cu totul altfel. Mos Atom era un gentleman, mai tot timpul plin de gesturi curtenitoare. "Ai inteles, papusa?", le intreba dupa fiecare explicatie data cu patos fetelor, tinute pe micul podium de langa tabla si cate jumatate de ora (pe cele bune-bune le tinea si mai mult). Pleda, de exemplu, asa: "Sangele din noi, albastrul din ochii tai, pigmentii din floarea de aici (si arata cu mana la butoniera hainei lui, unde mereu avea o floare sau o batista de culoarea cravatei), ma rog, totul se leaga de chimie. Vezi ce minunatii pot face combinatiile acestea fantastice de molecule, electroni si obraznicaturile de atomi, cu ionii lor..." Era suficient sa dea din cap (afirmativ) si sa scrie ce le dicta m