Povestea minunăţiilor topite în timpul anului în focul asemănător celui de Crăciun de omul cu cea mai frumoasă poveste de sărbători din câte aţi auzit, din Laponia şi până-n Maramureş. Bârrr, ia opriţi din bice, măi, şi ascultaţi oleacă! La gura sobei, în mâini cu cana de vin modelată de braţele lui cioturoase. Pregătiţi-vă să sorbim din poveste!
În Suceava, Crăciunul vine cu miros de gutuie, lemn ars şi clinchet de clopoţei. În Suceava, bănuţii strânşi peste an zdrăngăne în puşculiţa din pământ ars a moşului Paşcaniuc. În Suceava, caii înhămaţi la sania lui Moş Crăciun mâncă jar din oala de pământ.
Cuptorul meşterului Paşcaniuc sfârâie perpelind la foc şoricii porcului de Crăciun. Ciubotele cât un stat de prichindel molfăie zăpada pufoasă. Bătrânul artist popular a luat o pauză din a mai meşteri la oale. Sunt binemeritatele Sărbători. De aceea şi-a aşezat panerul din lut trudit cu sudoare (astă toamnă târziu) şi l-a umplut cu colaci, mere şi nuci. În aşteptarea prichindeilor ce-i dau târcoale bunicului din "Margine". Vasele sale de lut tremură încărcate cu sarmale. Faceţi sarmale în vase de lut! Ştie careva dintre toate gospodinele din lume câtă trudă trebuie depusă ca sarmalele, chişca sau friptura de Sărbători să iasă gustoasă?
CIOBURI DE RĂBDARE
La 73 de ani, Arcadie Paşcaniuc este ultimul împăratul al ceramicii negre de Marginea. Stăpânul cuptorului de aur, truditor al vaselor simple "scăpărate" pe marea roşie a pământului încins la 800 de grade Celsius - pentru că la această temperatură se "coc" vasele sale.
Crăpături negre. Mâinile reumatice poartă în carnea lor mirosul pământului. "Lutul trebuie muncit, trebuie căutat, şi acela găsit trebuie să fie fără năsâp." Bătrânul s-a răblăgit, are vocea răguşită de la fumul îndurat atâţia ani la cuptor. Dar l-a supt şi pământul. Că lutul e şi el parte a pămân