Orice poveste are personajele ei create de scriitorul povestii. La Tandarica, papusile au mai multi creatori: cei care le-au dat viata din condei, cei care le schiteaza, cei care le construiesc si cei care le manevreaza. Atentie, se trage cortina… intram in lumea papusilor!
"Uita-te in spate, lupul! Vine lupul!", striga o sala intreaga. Cam asa decurge o reprezentatie obsnuita la piesa "Scufita Rosie", jucata pe scena Teatrului de Animatie Tandarica, teatru de papusi, teatru de artisti, teatru de povesti si de vise, unde am venit ca sa aflu taina papusilor. Pentru acest spectacol am ajuns chiar in timpul unui spectacol interpretat de copii, care isi pregateau serbarea de Craciun pe scena de la Tandarica. O fetita, imbracata in haine de spiridus, e pe scena si despacheteaza un cadou: inauntru e o papusa clasica, ce deschide si inchide ochii in functie de cum e pozitionata. Fetita e dezamagita: arunca papusa cat-colo si striga ca ea nu vrea asa ceva, ea vrea o papusa Barbie!
Ce ironic – in patria papusilor de tot felul, tocmai o papusa sa aiba soarta asta! Cu trei etaje mai sus, in schimb, papusile sunt obiectele cele mai de pret si sunt departe de a fi aruncate intr-un colt oarecare. Aici e atelierul de creatie al teatrului, care se intinde pe un etaj intreg: sala de croitorie, sala de pictura, de sculptura, plus holurile, umplute cu materiale brute, resturi de tesaturi si miros de cafea sau de lac, dupa caz si in functie de momentul zilei. Prima mea oprire are loc in sala de croitorie, unde cum intri vezi papusile – sau parti din papusi – peste tot, agatate in cuier si peste cuier, pe scaune, pe mese. Langa ele stau rabdatoare costumele, asteptandu-si urmatoarea purtare: unele tot in cuier, altele direct in masina de cusut, pentru mici reparatii sau ajustari. Trei scaune, trei birouri, trei masini de cusut si un teanc imens de reviste, p