Ce s-a schimbat de fapt in viata muzicala romaneasca in ultimii 20 de ani? Mult mai multe decat isi inchipuie generatiile foarte tinere, chiar daca ne referim exclusiv la muzica clasica, a carei pozitie privilegiata (de muzica fara text, asadar permisa chiar inainte de 1989) avea si ea destule restrictii.

Participam in urma cu cateva zile la indraznetul concert al Corului de Copii Radio intitulat "Salut voios de pionier!" si remarcam cat de usor uitam.

Este greu de crezut cand privim afisele anului 2009 ca multi dintre muzicienii romani care au concertat in acest an in Romania, fiind acum personalitati ale lumii muzicale internationale, nu ar fi putut reveni in tara daca in 1989 Europa de Est nu ar fi pornit intr-o alta directie istorica. Este vorba despre destine profesionale modificate in sens pozitiv, cu traiectorii stralucite. 2009 nu este anul primei lor reveniri pe scenele de acasa, dar acum putem vorbi despre un caracter simbolic al acestor reveniri.

Exista totusi cel putin doua situatii majore ce pot fi decodificate in acest sens. Prima este reprezentata de muzicieni care, desi au avut ocazia de a se perfectiona si a-si desavarsi studiile in intreaga lume in acesti 20 de ani, au optat pentru a reveni in tara si a contribui la dezvoltarea unei vieti muzicale care avea nevoie de nume marcante si din randul tinerilor. Exemple sunt multe, iar pomenirea a doar cateva nume, precum Alexandru Tomescu, Horia Mihail, Razvan Suma, Radu Popa, Dan Dediu, care fac parte dintr-o generatie de artisti afirmata in Romania si in lume in ultimele doua decenii, poate fi nedreapta.

Daca incercam totusi sa-i legam printr-un generic imaginar "dupa 20 de ani", poate le putem aminti celor care sunt tentati sa uite (sau celor care erau prea mici atunci) ca punctul istoric de cotitura reprezentat pentru intreaga Europa de anul 1989 a generat intr-un fe