în zilele de 5 şi 6 decembrie a.c., a avut loc la Roma un colocviu dedicat împlinirii a o sută de ani de la naşterea lui Eugčne Ionesco, pe care organizatorii, Sapienza Universitŕ di Roma şi Accademia di Romania, l-au pus sub semnul unei mărturisiri ionesciene: "Volevo dire l'indicibile" (Am vrut să exprim inexprimabilul). Pe parcursul a trei sesiuni, participanţii - personalităţi ale lumii academice şi literare din Italia, Franţa şi România - au susţinut comunicări şi au purtat dezbateri în jurul vieţii şi operei lui Eugčne Ionesco.

Prima sesiune a avut loc în după-amiaza zilei de 4 decembrie şi s-a desfăşurat într-un amfiteatru al Universităţii Sapienza, fost atelier de sticlărie transformat în spaţiu de studiu. Lucrările colocviului au fost deschise de salutul adresat invitaţilor de Prof. Luisa Valmarin, şefa Catedrei de Studii Europene şi Interculturale a Facultăţii de Ştiinţe Umaniste de la universitatea amintită, şi de prof. Mihai Bărbulescu, directorul Academiei. Apoi, în comunicarea sa, prof. Mihai Nasta (Université Libre de Bruxelles) a prezentat o tipologie a teatrului lui Ionesco, subliniind trecerea de la registrul comic din primele piese la registrul grav din piesele care încheie cariera dramaturgului. Prof. Ion Pop (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca) a urmărit, pe baza textelor ionesciene de tinereţe publicate în România, legăturile dintre Ionesco şi avangarda românească a anilor '30. Prof. Antonietta Sanna (Universitatea din Pisa) s-a aplecat asupra insolitului în opera lui Ionesco, trasînd o posibilă paralelă între jurnalele şi memoriile sale şi însemnările lui Paul Valéry. În final, filosoful Pietro d'Oriano (cercetător la CNRS, Paris) a făcut o lectură hermeneutică a primei scene din Cîntăreaţa cheală, în încercarea de a defini condiţiile de posibilitate ale comicului şi ale jocului actorului de comedie.

Dimin