Preasfinţitul GURIE, Episcopul Devei şi Hunedoarei, urează hunedorenilor să fie învingători asupra tuturor necazurilor pentru că "„Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu” (Apocalipsă 2, 7)".

În aceste zile minunate, care anticipează Marea Sărbătoare a Crăciunului, se cuvine să încercăm cu toţi să învăţăm câte ceva din atitudinile pe care le-au avut contemporanii Mântuitorului, în momentul naşterii. Astfel, ne spune Sfânta Scriptură, proorociţa Ana, care de multă vreme Îl aştepta pe Mesia, plină de bucurie că L-a găsit „vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim” (Luca 2, 38). La rândul lor, păstorii din Betleem, oameni simpli şi credincioşi, după ce au primit de la înger mesajul că li S-a născut un Mântuitor „au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil” (Luca 2, 17). Magii de la Răsărit, reprezentanţii puterii politice şi ai culturii vremii lor, după ce S-a născut Hristos, vorbind cu autorităţile din Ierusalim, şi-au manifestat limpede intenţia: „Am venit să ne închinăm Lui!” (Matei 2, 2).

Cu toţii acţionau ca nişte oameni sănătoşi la suflet. După ce ani de zile L-au aşteptat pe Mesia, luând act de întruparea Lui, care-i scăpa din pieire şi din moarte, nu păstrau în mod egoist această mare veste doar pentru ei, ci o propovăduiau tuturor. Doreau să-i vadă salvaţi şi pe ceilalţi. Erau convinşi că problema religioasă nu-i una privată, cum se afirmă mai nou, ci-i una publică care-i interesează pe toţi oamenii. Erau convinşi că „întru nimeni Altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi”, decât numele Domnului Hristos (Faptele Ap. 4, 12).

Domnul Iisus Hristos nu-i unul dintre întemeietorii de religii, ci-i Unicul Mântuitor. Cel născut în peştera din Betleem este Fiul lui Dumnezeu, iar Sfântul Ap