Curtea Constituţională precizează că a declarat ca neconstituţională Legea educaţiei întrucât a considerat că asumarea în Parlament a acestui act normativ nu era oportună, fiind necesară o dezbatere în cele două Camere ale Legislativului, fapt ce ar fi permis şi opiniei publice să-şi spună părerea despre acest subiect. CCR constată că Legea educaţiei naţionale, spre deosebire de celelalte două legi asupra cărora Guvernul şi-a angajat răspunderea în aceeaşi perioadă - Legea salarizării unice şi Legea reorganizării unor instituţii -, ar urma să intre în vigoare în condiţiile în care „nimic nu reclama iminenţa unei asemenea necesităţi iar toate măsurile de reorganizare a învăţământului, preuniversitar şi universitar, devin efective cu începerea noului an şcolar". În motivaţia publicată pe site-ul instituţiei se recunoaşte faptul că angajarea răspunderii Guvernului se poate face cu privire la două sau mai multe proiecte de lege sau la un pachet de asemenea proiecte, dar că „atunci când există o majoritate parlamentară care rezultă din faptul că partidele respective au format Guvernul, adoptarea sub forma asumării răspunderii nu era oportună, cu atât mai mult cu cât intrarea în vigoare a acestei legi nu se face imediat, ci pentru anul preuniversitar şi universitar 2010-2011". „În plus, Curtea constată că dezbaterea în procedura obişnuită în Parlament nu numai că ar fi fost beneficiara unor amendamente, dar ar fi permis implicarea societăţii civile în problema educaţiei naţionale", se arată în motivaţia CCR. De asemenea, CCR observa că organizarea generală a învăţământului se reglementează prin lege organică şi că „ocolirea procedurii de examinare şi dezbatere a proiectului de lege, atât în comisiile de specialitate, cât şi în plenul fiecărei Camere a Parlamentului, potrivit competenţelor stabilite de art. 75 din Constituţie şi recurgerea la angajarea răspunderii asu