Consiliul Frontului Salvării Naţionale a fost primul organ provizoriu al puterii de stat rezultat după revoluţia română din 1989. La 26 decembrie 1989, CFSN emite Decretul-lege numărul 2 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea sa şi a consiliilor sale teritoriale.
"Membri ai nomenclaturii marginalizate figurau alături de colaboratori apropiaţi ai dictatorului detronat, de generali implicaţi direct în reprimarea anifestaţiilor de la Timişoara, de intelectuali opozanţi ai fostului regim şi de personalităţi noi", potrivit şefului Serviciului documentare cercetare al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, Raluca Grosescu, în "Conversia elitelor comuniste din România în perioada de tranziţie: 1989-2000".
Primii care figurau pe această listă erau opozanţii regimului comunist: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes, dar printre cei 39 de membri, 11 persoane (28%) ocupaseră posturi de responsabilitate în aparatul partidului comunist între 1945 şi 1989.
Cei mai mulţi dintre ei se regăsiseră, de-a lungul timpului, marginalizaţi, precum Dan Marţian, Domokoş Geza, Ion Iliescu, sau în opoziţie cu regimul Ceauşescu, precum Dan Deşliu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan, Dumitru Mazilu.
Alţii, mai puţin numeroşi, rămăseseră fideli dictatorului până în ultimul moment al regimului, fiind implicaţi în represaliile anti-revoluţionare din decembrie 1989, ca Ştefan Guşe şi Victor Athanasie Stănculescu.
Componenţa iniţială a CFSN, în ordinea anunţării lor la televiziune:Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, László Tőkés, Dumitru Mazilu,Dan Deşliu, Ştefan Guşă, general Victor Atanasie Stănculescu, Aurel Dragoş Munteanu, Corneliu Mănescu, Alexandru Bîrlădeanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Marţia
