- Diverse - nr. 447 / 28 Decembrie, 2009 Traditia populara vorbeste despre o scoala de colinde a satului romanesc. De cum incepea sa ninga (in iernile marilor zapezi de altadata), in satul romanesc apareau grijile gospodaresti si sarbatoresti de Craciun. Incepeau sezatorile populare. In sezatori se adunau si colindatori, initiind asa-zisele scoli de colinde si povestiri religioase. Era momentul in care se confectionau Stelele, Turca, se impleteau bicele de Plugusor, dar mai ales se incropeau cetele de colindatori. Deosebit de impresionante erau deplasarile cetelor de feciori la pastratorii de colinde ai satelor, pentru a invata colindele nestiute de ei. Acolo, "intr-o odaita dosnica, o magazie, in vreun cotlon, in suri de paie, intr-un fund de grajd, sub rasuflarea vitelor, ca in staulul de la Betleem, se injghebeaza cea mai simpla scoala de cantari si cel mai simplu atelier pentru stele, chivare si masti pentru Irozi, pentru confectionat turca, pentru sorcove, plugusoare, buhaiu si impletit bicele", marturiseste Ap. D. Culea, in Datini si munca, Editura Casei Scoalelor, Bucuresti, p. 18. Organizarea flacailor era, in acelasi timp, si o scoala de disciplina, deoarece acestia faceau legamant intre ei, pentru comportamente frumoase, legamant care era intarit de preot sau de primar si care avea putere asupra flacailor intregul an. Daca vreunul se abatea, era scos din ceata. Mi-a povestit tata ca, atunci, de mult, la scoala de colinde a satului, au invatat cetele de colindatori ca vestirea Nasterii lui Iisus e bine sa o inceapa de la preot, pentru a primi binecuvantare; ca e bine sa participe la vecernie toti colindatorii, inainte de a porni la colindat; ca e bine sa se raspandeasca vestea Nasterii din casa in casa, pana nu ramane nicio familie necolindata. "Asa sa face ca (imi permit sa redau intocmai cuvintele tatalui meu), in Sara de Ajun, dupa ce treceau pi la