La doi ani după asasinarea fostului premier Benazir Bhutto, puterea nucleară asiatică se îndreaptă spre dezastru în 2010. Sursa: Reuters
Rupt între o armată atotputernică şi zone tribale pe care Islamabadul nu le controlează, un paradis al mişcărilor islamice militante, şiite şi sunite deopotrivă, cu conflicte interetnice şi religiose şi facţiuni politice imposibil de re conciliat, Pakistanul stârnea îngrijorare în cancelariile occidentale şi la Washington în oc tombrie 2007, când Benazir Bhutto s-a reîntors din exil.
Benazir avea un CV nu tocmai imaculat, cu multiple acuzaţii de corupţie şi o istorie familială marcată de asasinate şi de afaceri dubioase. Cu toate acestea, comunitatea internaţională spera să găsească în ea un viitor lider cu afinităţi democratice, dispus să comunice, dar şi să cureţe zonele tribale pakistaneze de insurgenţii care prelungesc coşmarul din Afganistan.
Dar pe 27 decembrie 2007, pe când se afla în oraşul Rawalpindi, Benazir Bhutto cade victima unui atentat sinucigaş cu bombă, iar visul frumos se transformă brusc într-un coşmar, cu două săptămâni înaintea alegerilor generale, reprogramate ulterior.
Între atacuri şi negociere
Acum, Pakistanul pare tot mai consumat de rebeliunea tribală şi a mişcărilor militante de orientare wahabită, inclusiv talibană, în special în zonele de nord-vest. Degeaba armata pakistaneză face razii în zonă, degeaba se încearcă acorduri cu liderii locali, atentatele au devenit parte din cotidian în oraşe ca Islamabad sau Peshawar.
Semnul că guvernul e depăşit de situaţie este creşterea masivă a numărului de atacuri americane cu drone în Pakistan. Practic, Pakistanul este deja în război, iar Statele Unite sunt profund implicate.
Numai anul acesta, armata americană a executat mai multe atacuri cu drone în Pakistan decât atacur